✔️ TRANSFERUL DE RESPONSABILITATE / Doar alegerile din 9 iunie îi opresc pe birocrații de la Bruxelles să agite și mai tare steagul războiului cu rușii. Odată ce noul parlament va fi investit (cu o presupusă majoritate liberală), iar Ursula von der Leyen își va începe cel de-al doilea mandat la cârma Europei, nimic nu va sta în calea acestor bătăioși cu discernământ diminuat.

Tactica Washington-ului de a tergiversa votul pentru cele 61 de miliarde de dolari a dat roade. O regie ieftină, cu stegulețe galben-albastre și un entuziasm debordant în rândul congresmenilor, a arătat lumii întregi ”angajamentul de nestrămutat” al americanilor (311-112 voturi în favoarea proiectului).

Au trecut șase luni de așa-zis suspans, în care au murit aiurea mii de ruși și ucraineni. De la început a fost vorba de o mare minciună livrată nonșalant de Casa Albă: republicanii MAGA din Camera Reprezentanților nu au avut niciun moment capacitatea și voința de a se opune ajutorului pentru Ucraina. La rugămintea Deep State-ului de la Washington, speakerul Mike Johnson a blocat strategic votarea proiectului, până când Europa avea să se trezească.

Fusese evident încă din 2022. Războiul se câștigă cu mulți bani, cu un munte de armament și muniție, dar în primul rând cu soldați foarte determinați. Cimitirele din Ucraina au devenit neîncăpătoare, iar spiritul de luptă s-a frânt odată cu jocul pervers al Casei Albe. Oricât de needucați sau slabi de minte ar fi oamenii lui Zelensky, ei au realizat că sunt folosiți drept carne de tun. Și că propaganda occidentală i-a mințit vreme de doi ani. Le-a insuflat în mod cinic și criminal sentimentul victoriei, deși generalii NATO și analiștii de pripas conștientizau perfect că era vorba despre o simplă iluzie. Un miraj desenat pe dunele deșertului rămas în urma bombardamentelor rusești.

Joaca de-a alba-neagra cu viețile ucrainenilor în ultimele șase luni de suspans hollywoodian i-a adus pe europeni mai aproape de implicarea directă în război. În ciuda declarației lui Trump, UE deja cheltuie mai mult decât SUA în sprijinul Kievului și forțează noi sancțiuni sinucigașe, cu consecințe nefaste asupra nivelului de trai al cetățenilor. Iar trendul se va menține, pe măsură ce politicienii-marionetă vor aplica fără crâcnire directivele de la Washington.

Klaus Iohannis, spre exemplu, tocmai a decolat de la Sibiu spre Seul, cu avionul privat, pentru a cumpăra din Coreea de Sud tancuri și tunuri autopropulsate. Tot Palatul Cotroceni a trimis în parlament o solicitare în vederea participării României la Operaţia maritimă PROSPERITY GUARDIAN. Vom proteja securitatea în strâmtorile Bab-al-Mandeb și Ormuz, în apele internaţionale din Marea Roşie, Marea Arabiei şi Golful Piersic. Probabil cu bricul Mircea și ce-a mai rămas din submarinul Delfinul. În calitate de ”forță regională”, România globalistă se implică astfel nu doar în conflictul din Ucraina, ci și în răfuielile din Orientul Mijlociu.

Viktor Orban, în schimb, știe foarte bine ce se află în spatele cortinei: ”Suntem la un pas ca Occidentul să trimită soldați în Ucraina. Bruxelles-ul se joacă cu focul. Ceea ce face este un act de provocare. (...) Noi nu vrem război și nu vrem ca Ungaria să devină din nou jucăria marilor puteri”.

Pentagonul a prins gustul banului obținut relativ ușor, iar acum forțează revenirea la situația din timpul Războiului Rece, când țările europene cheltuiau, în medie, între 3 și 5 la sută din PIB pentru apărare.

Strategii americani o spun în gura mare: Europa trebuie să ”transfere povara descurajării și apărării convenționale” de la armata SUA la propriile forțe. Aliații NATO din Europa ar face bine să cheltuie și mai mult pe tancuri, avioane și rachete, în perspectiva inevitabilului impact frontal cu armata lui Putin. Iar fenomenul tocmai se petrece, la o scară nemaivăzută.

Dacă informația care circulă pe rețelele sociale, potrivit căreia Macron a trimis deja 2.000 de soldați la Odesa, se dovedește a fi corectă, atunci Olimpiada de la Paris va include și proba de aruncare a grenadei.

📌 https://opozitia.net/2024/04/22/instalatiile-nucleare-iraniene-tinta-razboinicilor-sionisti/

😎 La cumpărături

🔴 MApN a tras concluziile după primele etape de recrutare a soldaților care abia așteaptă să se bată cu rușii, potrivit Gigi24. Cei mai mulți dintre candidați nu au trecut proba fizică (alergare 30 de metri cu două sandvișuri McDonald’s în raniță) și examenul medical:

🔹 campania de recrutare şi selecţie s-a derulat în 41 de judeţe şi în municipiul Bucureşti;
🔹 numărul de locuri scoase la concurs: 5.093;
🔹 numărul de candidaţi: 6.448 (dintre care fete: 20%);
🔹 indicele de interes (raport între nr. candidaţilor şi nr. locurilor scoase la concurs): 1,3;
🔹 proporţie candidaţi respinşi la evaluarea fizică (prima probă): 24%;
🔹 proporţie candidaţi respinşi la evaluarea psihologică (candidaţi rămaşi după proba fizică): 18%;
🔹 proporţie candidaţi respinşi la evaluarea medicală (candidaţi rămaşi după evaluarea psihologică): 12%;
🔹 numărul candidaţilor admişi: 2.626;
🔹 indicele de admitere (proporţia candidaţilor selecţionaţi din totalul candidaţilor înscrişi): 40%
................
Cei care încă doresc să se înscrie în rândurile armatei globaliste din România sunt rugați să trimită pe e-mail (geoana.presedinte@mihaelaforever.guv) un video tip selfie în care să arate cum aleargă 20 de metri pe teren drept, cum execută minim două flotări și cum mănâncă BigMac cu cartofi prăjiți în timp ce lansează bombe cu drona.

😎 Viitorii chelneri, fără fustă mini și decolteu

✔️ MISIUNE ÎNDEPLINITĂ / Vizita lui Iohannis în Coreea de Sud pe final de mandat (împreună cu d-na Carmen, pasionată la rându-i de călătorii) ridică semne de întrebare.

Într-o perioadă în care România bate recorduri negative la inflație, iar Uniunea Europeană se ține cu ambele mâini de marginea prăpastiei, înarmarea la foc automat din toate sursele posibile (preferabil cât mai ne-europene) are două posibile explicații. Prima ar fi încercarea de menținere pe linia de plutire a dolarului, supus la presiuni crescânde din partea statelor BRICS. A doua explicație ar fi livrarea de armament și muniție pe frontul din Ucraina, în paralel cu pregătirile pentru un război mai mare, cu implicarea trupelor NATO.

Să ne înțelegem: România funcționează de o bună bucată de vreme în baza legăturii telefonice directe cu ambasada SUA. Toate acțiunile președintelui Iohannis în materie de securitate și politică externă sunt dictate de Washington. Inclusiv recenta vizită în Coreea de Sud, unde șeful statului a fost trimis cu avionul privat pentru a livra 726 milioane de dolari pe 54 de obuziere autopropulsate K9 Thunder de 155 mm. Un fleac, cum ar veni: 13,5 milioane dolari bucata! La care s-ar adăuga tancuri, muniție și ce-o mai fi nevoie pentru marea armată globalistă a lui Joe Biden.

În sine, colaborarea româno-coreeană în domeniul securității (practic, un parteneriat strategic ce implică birouri de atașați militari la București și Seul) poate părea nesemnificativă pe lângă zecile de miliarde de dolari angajate în contractele cu industria americană de armament. Ceea ce frapează este momentul ales, în plin proces de recesiune în Europa, și furnizorul stabilit pe repede-nainte, în urma unei așa-zise licitații.

Președintele Iohannis ar fi putut negocia achiziția de obuziere autopropulsate direct cu Macron sau Scholz, astfel încât banii să rămână în Europa. Francezii produc cunoscutele obuziere Caesar de 155 mm, în timp ce nemții se laudă cu Panzerhaubitze 2000. Chiar și polonezii au un obuzier denumit Krab, iar slovacii ceva similar cu numele Zuzana.

Problema e că politicienii din flancul estic al NATO, cu Polonia și România capete de afiș, sunt complet aserviți Casei Albe. Ei pun interesele americane mai presus decât cele europene (și implicit naționale!), urmând modelul trasat de Ursula von der Leyen. După ce Varșovia a golit depozitele firmelor armericane de armament, următorul pas a fost un contract fabulos, de 22 miliarde dolari (atenție, dolari! nu woni, yuani sau ruble), cu producătorii sud-coreeni de tancuri, obuziere și avioane. Bucureștiul urmează același traseu, cu sume ceva mai mici – după posibilități. Acum se ridică întrebarea de ce cumpărăm taman de la sud-coreeni.

Așa cum Germania a devenit după cel de-al Doilea Război Mondial o colonie americană prin intermediul Planului Marshall, Coreea de Sud a avut aceeași soartă după 1953, când Washingtonul și Seulul au semnat Tratatul de apărare reciprocă. Armata americană a desfășurat în total opt divizii în peninsulă pe parcursul celor 37 de luni de război cu nord-coreenii susținuți de URSS. Peste 33.000 de soldați americani au fost uciși în luptele care au durat până la armistițiul coreean din 27 iulie 1953, când s-a pus capăt ostilităților și s-a stabilit o zonă demilitarizată de-a lungul paralelei 38. În prezent, circa 28.500 de soldați americani sunt staționați în Coreea de Sud, în cea mai mare bază a US Army din afara țării (față de ”doar” 21.300 de soldați staționați în Germania).

Așadar, când vorbim despre afaceri grele cu industria de apărare de la Seul, în realitate ne referim la contracte dirijate de Pentagon. Iată micul secret al vitezei cu care marionetele Casei Albe din Polonia și România se grăbesc să vireze miliarde de dolari în conturile sud-coreenilor - principalii parteneri ai SUA în zona Asia-Pacific.

Între lăcomia industriei de armament și preambulul celui de-al Treilea Război Mondial ar fi de preferat, evident, prima variantă. Dar mă tem că cele două se întrepătrund.

🚩 https://opozitia.net/2024/04/23/alimentele-sunt-acum-o-investitie-iata-de-ce-inflatia-nu-va-disparea-prea-curand/

📣 Klaus Iohannis, despre folosirea unui avion privat de lux în vizita din Coreea de Sud: ”Am venit cu o aeronavă mică” (gigi24)

▶️ PE SURSE / După ce a ratat la mustață Primăria Capitalei din partea Alianței PSD-PNL, medicul Cătălin Cîrstoiu se gândește să candideze la șefia NATO din partea nașului Traian Băsescu.

✔️ FĂRĂ CALE DE-NTORS / Ultimul an de război la granițele României a coincis cu o escaladare fără precedent din partea aliaților NATO, culminată cu atacul terorist de la Moscova.

Evenimentele din ultimele 30 de zile arată că ne îndreptăm spre un alt nivel al confruntării. Pe măsură ce rușii sparg linia frontului, ucrainenii primesc arme din ce în ce mai sofisticate, cu rază lungă de acțiune. Avioanele F-16 sunt pregătite și urmează să vedem dacă vor folosi piste din afara Ucrainei. La cantitatea și diversitatea armamentului introdus în proximitatea câmpului de luptă, a devenit evident că soldații lui Zelensky vor fi dublați de trupe ale aliaților NATO. Deja se întâmplă, într-o anumită măsură. Iată și explicația declarațiilor belicoase ale președintelui Macron. Totul face parte din scenariul de pregătire psihologică a europenilor pentru starea de război.

În paralel, propaganda cinică și criminală continuă în forță. Spectacolul infantil cu ”sprijinul bipartizan” din Congresul SUA a luat sfârșit. Motiv bun ca Chuck Schumer, liderul majorităţii democrate, să-i transmită lui Zelenski un mesaj batjocoritor la adresa ucrainenilor: ”OK, am reuşit. Acum du-te şi câştigă lupta”. De parcă victoria ar depinde de cele câteva zeci de miliarde absorbite tot de industria de armament americană.

La rândul său, șeful Camerei Reprezentanţilor, Mike Johnson, văzut inițial drept un mare patriot MAGA, a completat seria de inepții debitate de politicienii-marionetă ghidonați de Deep State-ul globalist: ”Prefer să trimit muniţii în Ucraina decât să-i trimit pe băieţii noştri la luptă”. Oare cât de retardat ar trebui să fii, în calitate de simplu cetățean american, ca să poți lua de bună o astfel de afirmație? Cum ar putea Pentagonul, vreodată, să trimită batalioane în Ucraina pentru a lupta cu rușii într-un act de agresiune aproape sinucigaș?

Seria de enormități din ciclul ”Încă una și mă duc” a fost completată recent de premierul britanic Sunak: ”Apărarea Ucrainei împotriva ambițiilor brutale ale Rusiei este vitală pentru securitatea noastră și pentru întreaga Europă. Dacă președintelui rus Vladimir Putin i se permite să reușească în acest război de agresiune, el nu se va opri la granița poloneză”. Pe bune, mister Sunak?! Vă temeți că tancurile lui Putin vor traversa Canalul Mânecii și vor ajunge la Londra? Cât de turmentați ar trebui să fie supușii Regelui Charles pentru a înghiți astfel de baliverne?

Securitatea Europei nu a fost niciodată în ultimii 80 de ani mai amenințată decât acum. Însă nu de către Kremlin, ci de actele războinice iresponsabile ale Armatei Globaliștilor.

Mass-media anunță cu satisfacție că versiunea mai nouă a ATACMS (aflată în pachetele de ajutoare recent votate) poate dubla raza de acțiune a rachetelor până la 300 km. Ținte posibile: Crimeea și podul Kerci. Rachetele britanice Storm Shadow și echivalentele lor franceze, SCALP, cu rază de acțiune de până la 250 de kilometri, completează arsenalul aflat acum la dispoziția lui Zelensky. Nu în ultimul rând, decizia SUA de a furniza noile rachete ATACMS ar putea convinge Berlinul să trimită propriile rachete Taurus, cu rază de acțiune de 500 de kilometri.

Pe fondul livrărilor nemaivăzute de armament de toate categoriile, preşedintele Zelensky a anunţat că țara sa și Statele Unite ”au început să lucreze la un acord de securitate bilateral”. Un acord similar se pregătește să îl semneze și Iohannis cu bunii noștri camarazi de arme.

Suntem foarte determinați, domnule președinte. Suntem gata de orice sacrificii, la semnalul partenerilor strategici.

Atacul coordonat asupra Rusiei este dublat de atacul asupra aliaților lui Putin din Iran și Coreea de Nord. Doar China lipsește deocamdată din peisaj, însă Pentagonul abia așteaptă un motiv bun pentru a sări în ajutorul Taiwanului.

Fronturile celui de-al Treilea Război Mondial au fost deja desenate. Șansele ca unul dintre protagoniști să arunce prosopul, fie Rusia, fie SUA, au devenit nule. Așa că ne îndreptăm rapid spre deznodământul inevitabil.

‼️ Beatrice Mahler, despre efectele prafului saharian asupra sănătății: ”Nu cred că masca ne-ar ajuta foarte mult” (libertatea)
.......
Așa e, d-na Mahler, masca întotdeauna a fost inutilă. Poate, totuși, un vaccin anti-praf ar prinde bine?

▶️ Întrebarea zilei: Acordul bilateral de securitate dintre România și o țară aflată în război cu Rusia (aka Ucraina) este sau nu o declarație de război împotriva Rusiei?

⛔️ https://opozitia.net/2024/04/24/acordul-franco-ucrainean-macron-attal-si-sejourne-au-incalcat-cu-buna-stiinta-constitutia/

🟢 NEWS ALERT / Praful saharian căzut pe teritoriul României face parte din atacul hibrid al lui Putin asupra Europei.

✔️ CHINA, O NUCĂ PREA TARE / Administrația Biden mizează totul pe războiul din Ucraina pentru a-și perpetua puterea și după alegerile prezidențiale din noiembrie. Democrații globaliști au o șansă bună de a rămâne la butoane în măsura în care vor câștiga pariul.

Două sunt obiectivele urmărite de Casa Albă: 1) Obținerea de rezultate concrete pe frontul din Ucraina, numai bune de fluturat în campania electorală și 2) Menținerea inflației sub control și implicit evitarea unei crize economice.

Mai sunt circa șase luni până la confruntarea dintre Biden și Trump. Pentagonul, CIA (inclusiv filiala Soros) și diplomații de la Washington au o misiune aproape imposibilă. Acești globaliști trebuie să-și calibreze foarte bine sancțiunile asupra Axei Răului (Rusia-China-Iran-Coreea de Nord), astfel încât impactul să nu se răsfrângă în buzunarele simplilor cetățeni din Statele Unite. Până acum se pare că au reușit – loviturile au fost încasate, cu zâmbetul pe buze, exclusiv de către bieții europeni.

Fluctuația prețului petrolului devine esențială în context. La limită, Joe Biden a reușit să evite escaladările din Orientul Mijlociu care ar fi explodat prețurile la benzinăriile din New York, Los Angeles și Chicago. Totodată, Pentagonul i-a avertizat pe partenerii ucraineni să evite bombardarea rafinăriilor rusești – fix din același motiv.

De subliniat aici că sancțiunile americane (occidentale) asupra Iranului și Coreei de Nord au un impact global insesizabil, nesemnificativ. Situația stă complet diferit în cazul Rusiei și al Chinei. După cum am simțit pe propria piele, cele 13 valuri de sancțiuni anti-rusești au dat peste cap economia Uniunii Europene, reușind să gripeze motorul german. Nicio pagubă, ”Fu*k UE”, ar zice Victoria Nuland, cât timp americanii de rând și-au făcut plinul la mașină fără să-l înjure pe bătrânul Joe Biden.

Ei bine, în cazul Chinei lucrurile se complică teribil. Pedepsele dure aplicate Beijingului s-ar răsfrânge nu doar asupra victimelor de serviciu din Europa, ci și pe spinarea electoratului globalist din SUA. Iar asta ar fi de neconceput!

Strategii de la Casa Albă încearcă acum un soi de echilibristică, după episodul penibil cu doborârea baloanelor meteo. Congresul american a votat recent un ajutor consistent pentru Taiwan și posibila interzicere a rețelei TikTok. Mai mult, oficialii de la Washington iau în calcul scoaterea unor bănci chinezești din sistemele financiare globale (după modelul sancțiunilor anti-rusești). Supărarea administrației Biden vine de la faptul că Beijingul continuă să aibă relații comerciale intense cu Moscova. Chinezii sunt ”acuzați” că le furnizează rușilor orice au nevoie pentru industria de război – de la cipuri, la motoare de rachete de croazieră.

Secretarul de stat Antony Blinken tocmai se află într-o vizită de lucru în China, pentru a-i arăta lui Xi Jinping ce daune ar putea provoca Statele Unite economiei chineze, dacă Beijingul continuă să-l sprijine pe Putin. Bineînțeles, daunele ar fi reciproce, însă Blinken încearcă marea cu degetul. Așa cum a procedat și șefa Trezoreriei SUA, Janet Yellen, aflată la rându-i la Beijing cu doar trei săptămâni în urmă.

China, al doilea mare creditor al SUA (cu 860 miliarde dolari de încasat), pare prea puțin speriată de amenințările Casei Albe. Wang Wenbin, purtătorul de cuvânt al Ministerului chinez de Externe: ”Pe de o parte, SUA promulgă legi de ajutor masiv pentru Ucraina, iar pe de altă parte, face acuzații nefondate împotriva interacțiunilor economice și comerciale normale dintre China și Rusia, ceea ce este extrem de ipocrit și iresponsabil. China nu este creatorul sau o parte a crizei ucrainene, nu pune gaz pe foc, nu profită de situație pentru a obține avantaje și nu acceptă transferarea de vină”.

Agitarea spiritelor în ”dosarul Taiwan” și amenințările cu sancțiuni economice de tot felul au prea puține șanse de a schimba atitudinea prietenoasă a Chinei față de Rusia. Iar asta va contribui decisiv pe frontul din Ucraina.